Dec

29

Traducatorul lenes isi pune cenusa in cap

Din categoria Diverse | 3 Comentarii

Maaammaaaaa… de cind nu am mai scris aici! Cer iertaciune, asa cum ar fi spus taica Aron. Dar nu timpul scurs e problema ci nenumaratele chestii pe care ar fi trebuit sa vi le zic!

Mai intii ar trebui sa va zic cum am povestit citeva ore cu Brian si cu Rod. Sint doi oameni extraordinari, simpatici pina la Dumnezeu si inapoi si care savureaza inca din plin minunea ce li s-a intimplat. Recunosc ca traiesc un vis si inca unul in care au pasit cam abrupt, fiindca atunci cind Barry Cunningham i-a sunat prima data, Brian a pomenit ceva de mama nesimtitului care face poante din astea la telefon. A fost nevoie de un al doilea apel al celui care a lansat practic seria Harry Potter, pentru ca lucrurile sa intre in normal si cei doi sa isi dea seama de sansa extraordinara care li se acorda.

Nu sint hotariti daca seria va continua si dincolo de volumul al treilea. Cind au auzit ca am scris si eu o trilogie, m-au intrebat de ce m-am oprit. Le-am spus ca pur si simplu simteam ca universul pe care il creasem isi epuizase resursele. Au clatinat din cap si s-au privit unul pe celalalt. Dupa care le-am spus ca in cazul lor e cu totul altceva si ca in ecuatie vor intra si o groaza de bani. Nici aici n-au comentat. Eu cred insa ca aventurile lui Will vor continua… Asa imi spune nasul meu mare. Care m-a mai si inselat uneori.

In rest ce sa va zic? Lui Brian ii place vinul nostru si mi-a promis mai in gluma mai in serios ca, daca il invit, vine la mine o saptamina ca sa ma ajute la traducerea celui de-al treilea volum. Daca o fi sa fie. L-am momit cu povestiri despre beciul meu plin cu tot felul de licori.

Dat fiind ca am stat mai aproape de Rod si de sotia lui la masa, am apucat sa ma “pling” de dificultatile de traducere izvorite din referintele care nu au nici o legatura cu Romania. In muzeul tatalui lui Will, de pilda, sint tot felul de lucruri extrem de populare la ei, dar care pentru noi nu au nici o relevanta. A traduce asemenea pasaje a fost ca si cum as incerca sa fac poante cu un englez prin trimiteri fine la silueta masinii Albalux cu storcator. S-au distrat copios pe seama mea, mai ales in cazul unei bauturi. Pe care n-am gasit-o pomenita nici in wikipedia…. 

Una peste alta, lansarea a fost grozava. Macar si pentru faptul ca am apucat sa vorbesc engleza aia de londonez adevarat. Ma rog, ei au vorbit… eu am inteles si m-am facut inteles cu limba mea lata de moldovean sadea.

Deunazi am fost la Mall si era sa dau cap in cap cu un pusti. Inaaaalt si slab… Eu is chior si priveam in jos, ca sa nu ma impiedic de ceva, iar el citea Tunele. Era limpede ca abia cumparase cartea si nu asteptase pina acasa ca sa se apuce de citit. Tare m-am mai bucurat ca sint si eu o parte tare mica din proiectul asta care suscita atita interes. Am dat cautari si pe net si am batut-o la cap si pe duducutza Ancutza (Nu spui cine-i. Persoana importanta. Parol!) si am aflat ca vinzarea merge brici si ca sintem deja foarte multe mii de “tunelisti” convinsi. Ceea ce e de-a dreptul senzational, desigur, intr-o tara pindita din toate partile de criza.

V-as mai scrie, dar uite ca trebuie sa ma uit pe niste pagini de ziar. Sper sa revin curind pe aici dar, pentru orice eventualitate, fie ca Anul Nou sa va aduca 

Artificii, globurele/fericire si Tunele…

Â