N-aÅŸ fi crezut niciodată că Will ÅŸi Chester îmi vor fi de atîta ajutor. Traduc cu plăcere. traduc cu furie… Pînă ÅŸi vechea dilemă tradus vs scris nu mi se mai pare importantă. Să mă explic.

ÃŽmi cîştig pîîinea cea de toate zlele la un ziar. Teoretic intră în obligaÅ£ia mea ca din cînd în cînd să scriu editorialul. Nu mai pot însă să îmi găsesc cuvintele potrivite, Scîrba. lehamitea ÅŸi durerea îmi sînt depăşite doar de disperarea cu care îmcerc să îmi respect în continuare poporul care validează la nesfîrÅŸit o clasă politică demnă de dispreÅ£. Åži, credeÅ£i-mă, ÅŸtiu ce zic…

Nu pot însă să nu scriu deloc. Åži atunci mă cufund în povestea lui Will ÅŸi a lui Chester, scriu despre Martha ÅŸi despre Nathaniel, despre păianjenii maimuţă, despre hidrocentrala subterană… De astea. Tare îmi mai face bine. Fiindcă. în rest, sînt confuz, confuz. 

Â