Oct
27
Poveste cu trosc si cofeina
Din categoria Diverse
M-am tot codit sa scriu pe blogul asta. De teama urechelilor. Ca daca ma scap si va spun mai multe decit trebuie? Doamnele bune de la editura mi-au spus ca au incredere in mine. Doamnele rele nu mi-au spus nimic. Dar daca se supara pe mine? Mai apuc eu sa traduc si cartea a treia pentru onor aceeasi editura? V-ati prins: m-am apucat de scris drept acum fiindca am deja un raspuns la intrebarea asta.
Is precis ca ati vrea sa stiti macar in mare ce se petrece in ditamai volumoiul, dar astazi am de gind sa va plictisesc cu citeva panseuiri trairiste despre cum mi s-au sapat printre circumvolutiuni (cum care? alea doua) serile lungi de vara in care am tradus ditamai cartea.
De departe cea mai simpatica dintre ele este aia cu Trosc. Asa a facut fiica-mea in momentul in care, biata copila, a adormit, tirziu in noapte in vreme ce se asezase strategic in spatele usii biroului in care imi dictam traducerea. Catinca mea, dornica sa afle finalul, s-a pitulat binisor ca sa afle cum se termina cartea. Si a adormit, dat fiind ca trecuse binisor de miezul noptii. Mda. Doamnele rele or sa spuna acum ca si eu eram adormit, desi traduceam. Se prea poate, cine stie? Stiu ca povestea asta poate fi interpretata in mai multe feluri, dar ceea ce am vrut sa spun este ca e greu sa lasi din mina cartea asta. Catinca e mica, nici nou ani n-are si de aia a adormit. M-a pus insa a doua zi sa-i povestesc cum s-a incheiat.
Alta chestie personala e deranjul maxim pe care il simt cind Tunelele si Adincul sint comparate cu alte serii. Nu e bine. Pentru nimeni. Pe termen lung nici pentru… editura. Trosc. Asta a fost palma dupa ceafa a doamnelor rele. Ufff, ce ustura! Ce dai, bre, asa? Intimplarea face sa fi avut o experienta similara cu a mea trilogie e Abatiei. Cel mai nasol lucru care i s-a intimpat cartii mele a fost comparatia cu Dune si cu Fundatia. S-a gasit un brontozair care sa o compare cu … Numele trandafirului. N-a decurs nimic bun din alaturarea asta. Asa e si cu Tunelele. Nu trebuie comparate cu nimic. Tunelele sint Tunele si gata. Ele isi au publicul lor, mesajul lor, crezul lor artistic. Will nu e Harry. Dar cum ar fi sa fie de-acum toti Harry? Plictisitor, moartea pasiunii… pentru citit evident. (Cleaf, cleaf. Doamnele rele m-au pupat pe ambii obraji. Ce ma ustura!)
Aseara, tirziu, am citit pe sarite pedefeu’ final al volumului 2. A iesit o treaba buna. Sper sa va placa si voua.
Asa, iar acum pe final, hai sa va dau o veste trista. Unul dintre personajele din Tunele moare. Sau nu?
PS — Unde e cofeina? Inca imi tropaie prin vene si face sa-mi filfiie cordul. Tare multa cafea am mai baut traducind cartea asta. Nu stiu de ce, dar nu se lasa tradusa decit noaptea. In rest era campanie electorala.
�
Comentarii
4 Raspunsuri to “Poveste cu trosc si cofeina”
Lasa un raspuns
Ce tare e postarea asta! Abia astept sa mai citesc ce scrii. Am sa cumpar si eu Abatia ta, ca-s tare curios.
S-a ales o data exacta pt Tunele 2?
Te mai astept pe blog!
PS: Mai locuiesti in Iasi? Sau acu’ te-ai dat pe Bucuresti?
[…] Articolul întreg, pe blogul Tunele. […]
Apropo, ca tot spuneai ceva de titlul volumului 2 pe blogul meu: care au fost celelalte variante, acum ca titlul a fost ales?
Interesant, nu stiam ca va dictati traducerile, desi am citit adesea despre scriitori care isi dictau memoriile sau cine stie ce altfel de opere. Mi s-a parut insa a fi ceva complet rupt de realitate, poate pentru ca eu nu m-as putea imagina altfel decat aplecata deasupra tastaturii.