Oct
29
Aplecari si un portret robot
Din categoria Diverse
Aflat la virsta la care ar trebui sa-mi oralizez memoriile, iata ca ma incapatinez sa suflu pe 32 de biti.
Mda, e drept ca, asa cum constata cineva intr-un comentariu, imi dictez traducerile. Asta fiindca am o boala de ochi care nu prea are rezolvare si mi-e greu sa privesc cind pe foaie cind la tastatura. Mi le dictez insa doar pentru ca mai apoi sa le pot edita mai comod pe calculator. Uneori, imi dictez si romanele. Am scris insa recent scenariul unui spectacol de Craciun. Direct pe tastatura. Asta ca sa nu mai vorbim ca editia de astazi a ziarului la care lucrez are 40 de pagini, dintre care 24 de publicistica, pe care le vad, inevitabil de la tastatura. Toate astea nu sint insa deloc importante…
Povestea asta cu statul aplecat asupra tastaturii imi aduce insa aminte de discutiile interminabile pe care le am cu amicii mai mult sau mai putin literati despre destinul solitar al scriitorului. Ei imi spun ca scriitorul trebuie sa scrie fara sa se gindeasca la publicul lui. Eu unul, deformat probabil de anii lungi de gazetarie, nu reusesc sa vad literatura in acest fel. Nu cred ca arta e o afacere intre tine si tastatura ta, si nici ca sint Dumnezeu pe Pamint si de aceea apreciez orice parere asupra a ceea ce traduc sau scriu, isi asta pe cit de repede se poate. De aceea mai dictez, de aceea mai traduc in loc sa scriu de ale mele… Imi place literatura construita pentru public.
Dar oare cum ar trebui sa arate cititorul Tunelelor? Pentru cine e scrisa cartea asta? Ma hazardez sa fac o descrieere, asa dupa cit ma duce pe mine capul sprijinit pe ceafa usturinda de pe urma palmelor pe care le tot iau de la doamnele rele.
Ei bine, cititorul de Tunele ar trebui sa fie un tinar care sa aprecieze descrierile. N-ar strica sa aiba si un pui de frica nedefinita,culcusita in suflet, atit de adinc incit sa fi uitat si ce anume il sperie. Frica asta ar trebui sa contribuie la plamadirea angoasei de a trai doar pe intuneric. Citirorul de Tunele ar trebui sa fie un tinar cinic (in sens filozofic, doamnelor), inclinat spre introspectie, dornic de a elucida motoarele intime ale propriei personalitati si constient de toate aspectele relatiilor sale cu prietenii si grupul social din care face parte. Cititorul de Tunele ar trebui sa fie si un tip inclinat spre un soi de aventura care lipseste astazi omenirii: explorarea. El ar trebui deci sa fie mai prieten cu Cyrus Smith decit cu Gordon Pym, asta ca sa dau niste referinte din copilaria mea. Nu inultimul rind, cititorul de Tunele ar trebui sa fie un intelectual inclinat spre rigoare, cu o mare doza de rabdare, genul acela de om din care se recruteaza profesorii universitari…
Acum, daca nu va regasiti in descrierea asta, e probabil vina mea, fiindca, de la nivelul meu, atit m-am priceput sa scriu. Si, ca om incapabil sa conceptualizez prea mult, am sa inchei cu o poveste:
Eram pe un ferryboat care ma ducea in insula unde s-a nascut Pitagora, altfel renumita si pentru un vin licoros cu totul deosebit. Pe punte era un turn Babel al limbilor (Pleonasm! striga doamnele rele.). Din cei vreo suta de pasageri (americani, englezi, francezi, olandezi, slovaci, romani si, normal, greci si turci) citeau doar cinci.. Toate cartile erau scrise in englezeste. Poate de aceea spera autorii Tunelelor ca isi vor gasi cititorul, al carui portret robot e descurajant pentru cultura romana actuala. Oamenii aceia chiar citesc. Spre cinstea lor.
Iar in restul timpului stau, desigur, aplecati asupra tastaturii…..
�
Comentarii
Lasa un raspuns